Vunk da alarma pentru Organizatia Autism Romania
Trupa Vunk (fosta Vank) a adoptat Organizatia Autism Romania in cadrul proiectului „Adopta un ONG!” initiat de Gala Societatii Civile.
Pentru promovarea acestuia, trupa a filmat zilele trecute videoclipul melodiei „Dau alarma” pe velodromul Dinamo, cu ajutorul a 20 de voluntari care au facut figuratie. Protagonistul acestuia este Andrei, un tanar diagnosticat la varsta de 3 ani cu autism. Consider ca o imagine foarte puternica a videoclipului o constituie alaturarea dintre Andrei si Andreea, una din organizatoarele festivalului de teatru „Ideo Ideis” din Alexandria.
Mesajul transmis este unul foarte puternic si are menirea de a ne deschide ochii tututor in ceea ce priveste persoanele bolnave de autism, faptul ca trebuie sa fim aproape de ele si ca au nevoie de atentie speciala din partea noastra. Sper ca mai multe trupe sa urmeze initiativa formatiei Vunk. Felicitari acestora, echipei de la Millenium Communications si voluntarilor prezenti la filmari!
Videoclipul poate fi urmarit la adresa: http://www.vunk.ro/dau-alarma-clip-oficial.html
Mai multe informatii despre programul „Adopta un ONG” gasiti aici: http://www.adoptaunong.ro
Crazy Summer!
In ultimele 2 saptamani s-au intamplat atat de mult lucruri incat nu stiu cu ce sa incep. Se vede ca s-a intors lumea din concediu si toti au inceput sa organizeze evenimente.
Mai intai a fost Adfel, despre care am mai scris, urmat de prezentarile AD’OR si de prima editie a cenaclului „Recitiri”, unde m-am simtit extraordinar (btw: multumesc Sorin Tudor!). Apoi, gala AD’OR in Fratelli, unde am avut parte de o mare bucurie, caci spotul Asociatiei REACT a castigat aurul la categoria radio.
A doua zi a inceput ONGFest. Au urmat trei zile de stat la stand, de interactionat cu oameni, de absorbit atmosfera boema si entuziasmul nesfarsit din cadrul evenimentului. Pentru mine, a insemnat enorm interesul pe care oamenii l-au aratat camapaniei de donare de sange, faptul ca erau dispusi sa se implice. Puteti gasi mai pe larg povestea Asociatiei REACT la ONGFest la adresa: http://www.myreactstory.comunicatorii.ro.
ONGFest s-a terminat duminica, iar ieri a fost prima editie a Offline 2.0 – un alt eveniment marca Sorin Tudor si PR 365 unde atmosfera a fost grozava. Miercuri urmeaza intalnire la „Comunicatorii”, iar vineri – a doua editie Webstock, which I can’t wait to attend! Ma intreb ce urmeaza in continuare….
Chiar ca ADfel!
Nu credeam ca e posibil, dar sunt chiar bucuroasa ca vara asta e aproape gata. Am avut cateva luni nebune, in care mi-am sustinut licenta, am fost in Delta, am scris proiecte, am participat la o scoala de vara si acum incerc sa imi termin eseurile ca sa ma inscriu la masterate. Toate in mai putin de doua luni. Undeva in toata nebunia aceasta, nu am mai avut timp nici sa respir, nici sa realizez cat de mult m-au schimbat toate acestea. S-au rupt legaturi, s-au creat altele noi, am invatat sa fiu mai rabdatoare, mai organizata, sa imi folosesc timpul in mod util. Mi-am dat seama cat de multe lucruri pot realiza daca vreau cu adevarat.Problema a fost ca nu am mai avut timp sa raman eu cu mine, sa imi dau sema in ce directie ma indrept.
Noroc cu ADfel-ul, unde m-am dus aseara mai mult din intamplare, ca sa imi sustin colega de la stand-ul MTR-ului. Nu am fost foarte atenta la filmuletele proiectate si nici nu am degustat limonada sau prajiturele facute pentru o cauza nobila(promit sa mai ajung saptamana aceasta la TNB!), dar atmosfera de acolo a fost exact ce aveam nevoie. O gura de aer proaspat. M-am intalnit cu foarte multe cunostinte, colegi de facultate, oameni din PR, colegi din PRIME. Aveam nevoie de o seara ca aceasta, in care faci cunostinta cu zeci de persoane, te infiltrezi in conversatii, iei pulsul a ce se mai discuta, afli despre tot felul de evenimente si barfe. Atmosfera a fost nemaipomenita. Iar lucrul cel mai important pe care l-am realizat a fost ca, oricat de ocupata as fi, imi doresc sa ma implic in si mai multe activitati, sa inteleg mai multe lucruri, sa cunosc oameni noi. O seara a fost suficienta ca sa imi stearga oboseala acumulata in ultimele doua luni si sa ma incarce cu energie pentru inca o luna extrem de ocupata. Imi doresc sa inceapa facultatea, poate asa voi avea si eu putin timp de relaxare! 😀
Donare de sange organizata de REACT
Dupa cum am precizat deja, fac parte din proiectul Comunicatorii, in cadrul caruia am fost repartizata la Asociatia REACT, sa ii ajut si sa am grija de ei 😀 Glumesc, ei au grija de mine, caci datorita lor si in special, a lui Anca Stefan, invat lucruri noi si am posibilitatea sa ma implic in actiuni in care nici nu visam.
De exemplu, vineri, am fost la o donare de sange la sediul central Vodafone. Chiar nu stiam la ce sa ma astept cand am ajuns acolo. Ma gandeam oare ce i-ar putea convinge pe oamenii aceia sa doneze. Am intrebat-o pe Anca cum a promovat actiunea in cadrul companiei, gandindu-ma la tehnici complicate de comunicare si o campanie intensa de convingere. Stupoare: cateva afise si un e-mail au fost de ajuns pentru ca in jur de saizeci de oameni sa se prezinte sa doneze sange. Mi se pare un lucru extraordinar si inca de neinteles in totalitate pentru mine.
M-a impresionat atmosfera degajata, plina de glume si veselie. Nu ma asteptam ca oameni in costume impecabile, cu hands free-ul dupa ei, genul acela de corporate bussiness men de care ma lovesc din cand in cand si care sunt mereu ocupati sa isi rupa din timpul lor si sa vina cu placere sa doneze sange.
Eu am trait un sentiment extraordinar atunci cand le-am pus catorva donatori bandaje de protectie la mana. E un sentiment nemaipomenit, sa am grija de cineva, sa ajut o persoana care a facut un lucru atat de important, plus contactul acela direct de la om la om. Ii simteam ca se uita la mine cu incredere si ca au nevoie de ajutorul meu, desi eu nu eram asistenta si nu mai facusem asta, dar eu zic ca m-am descurcat.
M-am amuzat teribil la cat era de uimita asistenta care le dadea carnetele de donator si le enumera avantajele pe care acest carnet le ofera: reducere pe transportul in comun, o zi libera de la servici, etc. Personal, nu am vazut nici o persoana care sa accepte reducerea, lucru ce a bulversat-o foarte tare pe asistenta, care nu intelegea atunci de ce mai doneaza oamenii aceia.
Am luat decizia ca la urmatoarea donare de sange voi dona si eu. Povestea mai „profi” a felului in care au decurs evenimentele o gasiti la: http://www.myreactstory.comunicatorii.ro/2009/07/27/si-tu-poti-fi-erou/
Gustul dulce al libertatii
Acum traiesc un sentiment nemaipomenit. Pentru prima data in viata mea, nu am un plan de bataie. Nu mai am o facultate la care sa intru, un job, o licenta de sustinut, examene de dat. Nu vreau sa ma angajez, sunt inca copil. Voi da cu siguranta la masterat si voi vedea eu dupa aceea, dar deocamdata sunt in stadiul de intentie si mi se pare ca pana in septembrie mai e foarte mult timp. Nu am nici cea mai vaga idee la ce masterat sa aplic si ma bucur. De fiecare data cand nu stiam ce sa fac, viata m-a ajutat si mi-a scos in cale persoana care sa ma indrume sau informatiile necesare. In ultima vreme, a trebuit sa imi planific timpul riguros, am avut mereu ceva de facut, asa ca acum chiar am nevoie sa ma las purtata, nu mai vreau sa detin controlul. Am avut timp, din ianuarie pana in iunie, sa citesc o singura carte si aceea in vacanta de Paste. Eu care ador sa citesc, iar cartile au jucat un rol important in viata mea.
Erau momente, mai ales in liceu, cand lipsa unui astfel de plan ma speria, ma simteam ca si cum nu eram legata de nimic si trebuia neaparat sa fac lucruri, sa ma implic. Desi chiar si in momentul de fata sunt parte a proiectului „Comunicatorii”, ma simt ca si cum as fi complet libera. Nu mai fac lucruri pentru ca trebuie, ci pentru ca vreau, nu ma obliga nimeni. Banuiesc ca pentru mine cam aceasta e esenta libertatii. Trebuie sa invat sa ma relaxez si sa vad unde ma conduce viata.
Ghid de pierdut timpul pe canicula
E caldura mare, monser, iar singurul lucru de care ma simt in stare e sa stau la o terasa cu berea in fata si sa lenevesc. Mai descopar totusi locuri noi, caci oricat ar fi de cald, mai trebuie sa si mananc.
Ascuns printre terasele cu cafea la nisip si narghilele din Valea Regilor, Restaurantul Rustic Ana este o surpriza placuta. Este decorat foarte frumos, cu specific romanesc, iar meniul lor este cel mai complet pe care l-am vazut in Bucuresti. Au caprioara in sos alb si tocanita de mistret. Eu mi-am ales ceva mai simplu, ciuperci la gratar si au fost delicioase, iar salatele sunt o minunatie.
Preturile sunt chiar foarte decente, salatele nu trec de 10 ron si acesta e unul din putinele locuri in care au suc la jumatate de litru cu cinci ron. Atmosfera e foarte placuta, mai ales acum cand toata lumea fuge de caldura si se hidrateaza cu alcool, iar limbile se dezleaga si auzi tot felul de povesti interesante.
Iar daca dupa aceea te duci sa bei o cafea la Cafepedia, pe Regina Elizabeta, de unde vezi si universitatea si Calea Victoriei si stii ca la cinci pasi e racorosul Cismigiu, ai gasit formula perfecta a unei seri de vara caniculare.
Marea e frumoasa, dar noi reusim sa o facem urata!
In lungile luni in care imi redactam licenta si eram prinsa intre tone de proiecte, examene, teme, conferinte, etc, am putut sa imi duc totul la bun sfarsit in ideea ca imediat dupa ce imi sustin licenta, voi pleca la mare. Imi doream o saptamana in care sa stau pe plaja cu un coktail in mana ore in sir, si in care sa nu fac nimic, nimic. Realitatea nu a fost chiar asa.
In primul rand, am ales Costinesti. Iar in Costinesti, exista multe discoteci, dintre care una langa plaja, din care muzica house la maxim se auzea nonstop, inclusiv dimineata la 10 sau ziua in amiaza mare. Deci eu nu m-am dus la mare ca sa aud o muzica de tot cacatul varata cu forta in urechile mele, eu m-am dus ca sa aud valurile si sa am liniste pe plaja. Daca vroiam muzica, aveam mp3 player si nu deranjam pe nimeni. Serios, chiar ar trebui sa interzica muzica peste un anumit volum pe plaja. Poluarea fonica era de nedescris. Mi se pare o chestie de bun-simt sa te poti relaxa pe plaja fara sa fi fortat sa asculti la volum maxim toate tampeniile care sunt la moda. Ca sa nu mai spun ca seara era imposibil sa te plimbi, caci din cinci in cinci metri,te loveai de masinile de la discoteci care iti urlau din megafoane fix in ureche ce DJ nemaipomeniti aduc ei si ce topless party-uri de combinat mai organizeaza. Noroc cu White Hourse, singurul loc in care am putut asculta o muzica decenta, desi totusi parca mai slaba decat cea de cand eram eu in liceu.
In al doilea rand, care erau sansele ca fix atunci cand ma duc eu mare, sa fie canicula in toata tara, iar pe plaja sa ingheti de frig din cauza vantului si sa te rogi sa iasa soarele din nori? Asta da ghinion, la care am prins bonus o mica inundatie pe strazile de langa plaja, caci in Costinesti ma indoiesc ca exista canalizare.
In plus, mizerie multa. Saltelele de sezlonguri erau murdare, pe plaja erau o tona de cosuri de gunoi, dar cand incercai sa gasesti unul pe strada trebuia sa iti pui ochelarii de detectiv, multa galagie si aglomeratie(in limite decente totusi, se simteee criza). Toate pitzi se duceau seara pe faleza in tocuri de 12 centimetri sa faca poze si apoi plecau in club, pe parcurs trecand si peste plaja in aceleasi tocuri obligatorii. Deci nu, nu m-am dus in niciun cub.
Noroc cu preturile, caci erau super mici si mi-am facut toate poftele si ceva pe langa. Ce imi placea mie in Costinesti, adica epava, faleza, Obeliscul, White Horse-ul, au ramas la locul lor. Deocamdata, caci sunt convinsa ca la noi ar fi unii in stare sa faca o discoteca chiar langa Obelisc. M-am plimbat mult de tot, iar baile in mare, relaxatul la plaja(am prins si vreme frumoasa), apa lovindu-se de picioarele mele, mersul prin nisip, rasaritul din mare, au compensat celelalte neajunsuri. In plus, am evadat o zi la Neptun, unde intr-adevar, plaja e curata, mult mai selecta ca in Costinesti si, in sfarsit, linisteee! Spre Vama Veche nu au fost in stare desteptii care sunt responsabili cu transportul sa bage ceva direct, asa ca am renuntat la idee.
Am gasit doua restaurante extraordinare, unul mexican langa disco Tineretului, cu un decor superb si mancare foaaarte piperata, favorita mea, si unul cu specific romanesc, pe strada principala in nord, „La Sabina”, care avea cea mai buna mancare pe care am mancat-o eu vreodata la orice restaurant. Doar bunica mai face mancare asa de buna.
In concluzie, a fost bine la mare, dar prin Costinesti nu mai calc pana nu intra ai nostri in civilizatie. Ma reorientez spre taramuri de prin alte tari!
The most gorgeous place on earth
Nu, nu e Paris! Nu e nici Madrid sau Viena… Se afla chiar aici, la noi in tara, iar pe acolo calca mai mult pasionatii de pescuit, caci restul oamenilor se opresc la mare. Mare greseala!
Delta Dunarii e fabuloasa. Merita vazuta nu o data in viata, ci in fiecare an. Are acel farmec aparte, de loc salbatic, care te face sa iti amintesti ca mediul natural al omului nu il reprezinta betoanele si termopanele, ca cerul este minunat atunci cand ii poti cuprinde cu privirea imensitatea si puzderia de stele fara ca aceasta sa se opreasca in zidurile gri si murdare ale unei formatii de blocuri comuniste.
Acolo apa e atotputernica, delta nereprezentand altceva decat o formatiune de canale, lacuri si balti intre bratele Dunarii. Iar daca pleci intr-o plimbare domoala cu o barca parasind bratul principal al Dunarii, in cazul nostru Sulina, peisajul devine de vis. Canale marginite de arbori, peste care apa continua formand stufarisuri imense, lacuri ce par imense dar nu reprezinta decat un punct neinsemnat de pe harta, pe care dai peste nuferi, pelicani, lebede sau egrete. Apa este atat de limpede, ca pare o oglinda. Nu se aud decat zgomotele pasarilor si motorul barcii, care eu as fi vrut sa taca. In rest, liniste perfecta. Timpul parca se opreste in loc, nu mai exista griji, probleme, in imensitatea naturii iti dai seama cat de prostesc e sa iti faci griji pentru cam orice de pe lumea asta, tot ce conteaza e sa te bucuri de viata.
Oamenii sunt si ei mai calmi, rabdatori si politicosi. Cred ca m-as simti ca in paradis sa locuiesc in delta. Exista tot confortul care exista la oras, chiar si aer conditionat si televiziune digitala, dar masina personala e inlocuita de barca cu motor. Tantarii sunt un mit, apar doar seara cam o ora. Daca vreti sa simtit ce inseamna delta cu adevarat, mergeti pe unul din bratele principale ale Dunarii, intr-o localitate intermediara, nu la capete unde exista si mare. Este o experienta de necrezut!
It's a beautiful day/ Don't let it get away! 